sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Lumea filmului (part 1) - Documentar

Lumea filmului a început ca o ciudățenie, o curiozitate de bâlci, sau o atracție sezonieră, o distracție ca multe altele pentru curioși, dar a reușit să evolueze ulterior într-o industrie, o artă, un domeniu aparte fără de care nu am putea defini Secolul XX. Dar dacă inițial filmul era doar ceva spectaculos prin senzația pe care o făcea oriunde putea impresiona o audiență cu imaginile mișcătoare, mai apoi spectacolul nu l-a mai făcut forma, ci fondul. Pentru că nu putea supraviețui după momentul în care atracția noului trece, fiind nevoit să ofere consistență ca să compenseze interesul pasager. Succesul (conjunctural, involuntar, inopinat, motiv pentru care nu putea fi intuit de Frații Lumière, care erau convinși că n-are viitor) tocmai astfel se explică. Ca orice altă manifestare artistică.
Surprinzător și, în același timp, dramatic mi se pare faptul că tendința aceasta de expresie consistentă și diversificată în fond, nu în formă, urmărește o evoluție de tip Big Bang, explozivă aproape de început și tot mai domolită cu cât evoluează mai mult în timp. O analiză de ansamblu asupra acestei evoluții în linie temporară e mai mult decât edificatoare.
La început pot spune că nu avem de-a face cu cineaști, ci cu tehnicieni pătimași sau mercantili. Însă imediat după apariția filmului ca mediu de manifestare artistică, apar și cei interesați să-l întrebuințeze. Din momentul în care cei care se ocupau de film n-au mai fost tehnicieni, ci artizani, putem spune că s-a născut cinematografia.
Dacă ar fi s-o luăm temeinic, manifestarea primară în film a fost documentaristică. Pelicula reda nealterată realitatea pe care o surprinde preț de câteva clipe. Chiar alterată, ulterior, dar tot ca un martor ocular care documenta realitatea ce se desfășura în fața aparatului. Culmea, documentarul apare primul, dar se vede apoi complet abandonat până târziu, după ce majoritatea celorlalte specii/genuri ale artei își fac apariția. De la peliculele Lumière sau Edison despre frânturi de viață surprinse și redate, până la Nanook din anii 20, documentarul este practic uitat și abandonat. Cred însă că explozia de film de ficțiune și uzurparea realității nealterate de către regie și actorie pregătise publicul pentru o gură de aer, o revenire la origini, un respiro binevenit, nicidecum a nu se înțelege un regres. Și ingeniozitatea cinematografiei, secretul succesului acesteia, aici se întrevede: poate oferi mereu în aceeași formă, ceva de un fond complet diferit. Chiar dacă întru început abandonat, documentarul și-a revendicat mereu locul de cinste între genurile manifestării cinematografice, indiferent dacă de pe picior de galitate sau nu. Văzută mai mereu ca ruda săracă, nereușită a filmului de ficțiune, oferă constant argumente pentru a nu putea fi nici ignorată, nici desconsiderată. Cred însă că la originea eschivei cineaștilor în fața documentarului stă în principal nesiguranța de a nu lucra cu un domeniu sau într-o conjunctură sub controlul complet al acestora. Cu atât mai mult de apreciat acei meșteșugari ai artei care au reușit să transforme estetic o realitate ieșită de sub control.
Ar fi imposibil de stabilit un canon de referință al filmului documetar, pentru că el în sine este divizat în multe categorii și segmente distincte, fiecare cu exemple clasice. De la peliculele de început ale filmului, până la pelicula de actualități sau de varietăți, de la documentarul narativ până la filmul de propagandă. Am câteva favorite, orientativ: Nanook of the North (1922), Man with the Moving Camera (1929), Triumph of the Will (1935), Seven Up! (seria din anii 60), Bowling for Columbine (2002), Seria Life a lui Attenborough (anii 70-anii 2000) sau Home (2009), și desigur Histoire(s) du cinéma (1988).[Va urma]

2 comentarii:

  1. Si cat a evoluat filmul documentar! Acum ai festivaluri intregi de film documentar, divizate pe categorii (tematice - vezi festivalul de film documentar pe drepturile omului Verzio din Ungaria sau Watch Docs din Polonia - sau pe categorii de varsta - pentru tineret/incepatori). Unii au facut si topuri la astfel de festivaluri http://www.raindance.org/10-top-documentary-film-festivals/ sau liste de festivaluri pentru cineasti care pot sa isi trimita filmul pentru un loc la un astfel de festival http://www.ifilmfestapp.com/best-documentary-film-festivals-submit-work/ Sunt cursuri intregi care se ocupa de realizarea unui film documentar - de obicei din prisma obiectului principal de studiu al respectivei facultati, e.g. Masterat in Etnographic and Documentary film - http://www.ucl.ac.uk/anthropology/studying/ma-ethnographic-documentary-film

    RăspundețiȘtergere
  2. si mai o categorie - short films - http://en.wikipedia.org/wiki/Short_film Ar fi fain un post si despre filmele scurte mai ales ca si astea vin cu o pletora de festivaluri dedicate genului. Vezi un site fain cu filme scurte - http://www.filmsshort.com Dar o simpla cautare pe google de short films o sa iti releveze o industrie intreaga, desi nu cred ca cei vizati se considera ca atare :)

    RăspundețiȘtergere