vineri, 4 octombrie 2019

Monștri. (2019) Punct


Există într-adevăr o dramă prin care trec indivizi sau cupluri care sunt sfâșiați între două naturi conflictuale ale personalității lor. În general, acești oameni își poartă singuri lupta între ce sunt și ce vor să fie, mai bine zis ce sunt și ce ar trebui să fie. Sunt și situații în care acești oameni se deschid, împărtășesc, împart povara asta cu partenerul lor de viață. Lucru care, paradoxal, nu simplifică, nu face totul mai ușor, ci dimpotrivă. Fiindcă ajung amândoi împovărați de situație în egală masură, greutatea nu se înjumătățește doar pentru că e împărțită. În multe cazuri, problema e fie o dependență (de droguri, de jocuri/pariuri, de alcool, de sex, de muncă), fie o preferință (opțiuni sexuale, religioase, stil de viață, manii etc). Pot fi și altele, dar țin strict de lucruri dincolo de intimitate, mult mai adânci în miezul ființei, atât de personale încât nu pot fi nici negate, nici combătute. Și de aici drama luptei cu sinele, și apoi drama celuilalt în lupta sa cu acceptarea. Pentru că rațiunea, modelată de mediul socio-cultural în care creștem și ne dezvoltăm, se opune cu maximă rezistență acolo unde firea naturală e diametral opusă educației. Asemenea drame nu veți întâlni în comunitățile în care nu sunt condamnabile prin setul de valori inoculate indivizilor componenți. Iar pentru acești oameni oricum contează mai puțin judecata societății, pentru că adevărata ceartă o au cu propria conștiință, cu propria fire, cu vocea interioară, de care nu se pot ascunde, feri, izola, ca și de restul societății.

Asta este premiza pe care se construiește (sau se vrea construi) filmul ”Monștri.” (1). Asta încerca să ne spună și autorul lui, Marius Olteanu, în discuția avută după proiecție. Cu mențiunea că din toată drama asta el dorește să reliefeze sentimentul extrem de puternic de iubire dintre doi parteneri care înfruntă reciproc provocările survenite odată cu o asemenea situație. Regizorul subliniază îngroșat că numai o iubire adevarată, un sentiment autentic și deplin, poate face sa ramână sudat un asemenea cuplu. Lucru de necontestat, numai că eu (și multi alți spectatori prezenți) n-am văzut asta în film. Deși pentru asta venisem. Pe rând însă, mi s-au sfărâmat toate așteptările: eram curios cum se poate transmite și ecraniza conflictul interior al unui asemenea om, apoi cât de tragic i se năruie toate construcțiile sociale tocmai pentru că sunt întemeiate pe neadevăruri, iluzii, aparențe, falsuri, blestemând mereu soarta, dar conștient că nu-i este nimeni altul vinovat decât el însuși; eram curios să văd ecranizată o introspecție și în zbuciumul lăuntric al acelui partener conștient și asumat, dincolo de dilemele existențiale superficiale inițiale, dincolo de refulările inerente de mai apoi; eram curios să descopăr sentimentul pur, autentic, surprins în deplină manifestare, fie intuit din tocmai aceste manifestări, fie strălucind orbitor din tot mormanul ăla de mizerii.

Pentru privitorul interesat de așa ceva, cel care are acumulate în biografie niște experiențe de viață, care a cunoscut o paletă mai largă de sentimente (pozitive și negative) și poate recunoaște și distinge dragostea de multele sale avataruri, filmul este o decepție, impresia pe care o lasă este de superficialitate, o primă parte care pornește bine închegată și de la o idee solidă, dar care eșuează pe parcurs. Sunt prea multe elemente de marketng ieftin încât să fie considerate accidentale, e prea mult ambalaj țipător, dar fără un conținut consistent. Toate elementele componente sunt alese parcă intenționat ca să provace controverse, furori: de la scena de sex gay, până la taximetristul mitocan, sau vecinul imbecil de bloc, ori mămăița conservatoare și comunistă fixată pe făcutul de copii, inclusiv coloana sonoră cu care fanii să aocieze filmul. Apoi nenumăratele referințe cu tentă religioasă, care supraîncarcă filmul, fară să aibă un substrat intenționat.

Filmul are în schimb și un mare merit, și ar fi cinsit să-l pomenesc. Surprinde cu acuratețe psihanalitică tendința sălbatică a depersonalizării relațiilor sexuale aferente epocii Tinder. Necunoscuți care se găsesc și se cuplează impersonal, trec direct în intimitatea sexuală fără tranziție, fără apropiere, fără să se cunoască, întocmai pentru a profita de complicitatea anonimatului care facilitează o interacțiune total carnală. Cineastul are intuiția necesară unui artist de a înțelege criza umană din spatele acestei tendințe și sper să cultive acest simț ascuțit, pentru că de acolo ar putea trage tematici cu adevărat relevante în cinematografie. De fapt, filmul dacă ar fi fragmentat în câteva scurt-metraje izbutite (prima parte chiar este un scurt-metraj de sine stătător, germenele întregului proiect ulterior) ar funcționa mai bine decât un tot ambițios. 

Până la urmă, ambii protagoniști se dovedesc a fi niște escroci sentimentali, iar legătura (bolnăvicioasă) dintre ei n-are nimic de-a face cu iubirea adevarată și pură. Iar degetul acuzator îndreptat imprecis către public de către cele două personaje vrând să ne spună că de fapt „monștri” suntem noi, privitorii, care punem etichete, și nicidecum ei doi care se iubesc fără să țină cont de ele, nu mi se pare deloc elegant, și nu m-a îndemnat la auto-reflecție, nu mi-a declanșat procese de conștiință, mi-a provocat doar deranj. Pentru că, daca acest pariu nu funcționează, dacă în public nu ai spectatori conservatori, tradiționaliști, judgemental, biased, etc, personajele riscă să ramână exact așa cum le spune titlul – niște „monștri”.

(1): https://www.imdb.com/title/tt8986808/

joi, 1 august 2019

Zammorian - trupa cinefilă

Mi se întâmplă rar să văd interes pentru film la artiștii din muzica autohtonă actuală, sau recentă. Și, nu că n-ar fi, dar și atunci e un interes trecător sau de trecut cu vederea. Cu totul deosebit este cazul trupei Zammorian. Și merită menținat, promovat și distribuit.
De felul lui, Zammorian e un proiect al unor băieți de formație artiști încă dinainte să înglobească trupa, în cuvintele proprii ”un colectiv post-pshihedelic/post-rock progresiv”, dar pe a cărui poveste nu intenționez s-o devoalez aici deoarece va fi publicată mai încolo într-un volum. Ce mi-a reținut însă atenția mie îndeosebi a fost următoarea notă din descrierea lor - compun muzică instrumentală, cinematică, progresivă și cu influențe electronice. Poate că referința cinematică ar fi putut rămâne irelevantă dacă nu m-ar fi convins demersul lor din ultima vreme în care chiar au compus muzică suprapusă peste cupaje din câteva filme clasice.
Inițiativa este intitulată ”Experiments in Synchronicity” și are deja o colecție de 8 episoade, către care se va regăsi un link mai jos. Las citatul original să detalieze viziunea artistică a formației vis-a-vis de concept: ”The following is an experiment. All the footage shown is uncut, exactly as someone else designed it. Our music and their films are independent from one another. However, together they find moments of sync and the result is a different story and mood altogether.”
Cu atât mai lăudabil este acest proiect, cu cât folosește ca inspirație film foarte vechi, din epoca filmului mut, readucând în prim-plan capodopere ale cinematografiei începutului de secol XX, rămase atât de obscure pentru prublicul larg actual, făcând deliciul aproape exclusiv al cinefililor sau istoricilor de gen. În ordinea cronologică în care au fost lansate de Zammorian, acestea sunt cele 8 episoade de până la data publicării articolului, împreună cu filmele aferente pe care le acompaniază: 1. Precession / Berlin: Die Sinfonie der Grosstadt (1927); 2. From Above / Regen (1929); 3. Nebula Pass / Chelovek s kino-apparatom (1929); 4. Descending / À propos de Nice (1930); 5. Thought 4 / Der Golem (1920); 6. A Presence / Alice in Wonderland (1903); 7. Before / Le juif errant (1905) și 8. Deliver / Das Cabinet des Dr. Caligari (1920).
Am avut ocazia să găsesc în străinătate proiecții ale unor filme clasice acompaniate de orchestre contemporane sau de trupe care propun acompaniament alternativ. Răzleț, au fost și la noi câteva situații similare, dar disparate. De aceea, orice gură de aer proaspăt care vine pe nișa asta este atât de impresionantă și bine-primită. Iar dacă reușesc să stârnească și curiozitatea de a căuta și viziona unele din aceste izbânde cinematografice, meritul lor e cu atât mai mare. De toată admirația!

Link video: https://www.youtube.com/playlist?list=PLq_twCKsoE87jkIIlXsIfl6MEAWxqclh2
Pagina Facebook: https://www.facebook.com/Zammorian
Web: https://www.zammorian.com