Lumea filmului (part 17) – Epic

Ajungem la finalul analizei critice asupra genurilor filmului, asupra felului în care diverși cineaști au ales să spună o poveste, să ecranizeze un subiect. Motiv pentru care am ales să las pe final un anume stil cinematografic, despre care încă se dezbate dacă este sau nu un gen anume. Americanii îl numesc epic, însă traducrea lui corectă în română ar fi epopeea. Pentru că epopeea este genul literar care a reprezentat inspirația pentru cineaștii care și-au asumat ambiția de a realiza aceste supre-producții. Și, de asemenea, împărtășește caracteristicile proprii tot cu aceasta. Pentru că filmul epic (epopeea cinematografică) presupune un spectacol amplu, amplificat cu povești de largă întindere, decoruri vaste și buget impresionant, care cel mai adesea se concentrează pe istorisirea aventurilor unui personaj eroic. `

Genul are o istorie veche aproape de când filmul, de fapt imediat după ce au apărut primii cineaști în sensul propriu al cuvântului, vor apărea și cei ambiționați să amplifice experiența cinematografică la cotele maxime. Apogeul îl va atinge în anii ’60, atunci când au fost produse unele dintre cele mai extravagante filme ale genului, prin colaborări ample dintre Hollywood și multe alte industrii mari de cinema. Ulterior, din pricina costurilor, precum și a riscurilor, investițiile de anvergură s-au mai domolit, însă genul rămâne mereu în actualitate și reclamă cote record de audiențe la aparițiile notabile. Tehnologia CGI (imagini generate de computer) a revitalizat recent întregul gen, permițând explorarea unor ecranizări la limita imposibilului.

Deși greu de identificat ca gen de sine stătător, controversat adesea de critică, are totuși și subdiviziuni specifice. Astfel, putem vorbi despre epopeea istorică (nenumărate filme despre Roma, Egipt sau ale formării națiunilor moderne), cea religioasă (ecranizări ale Bibliei, vieții personajelor religioase), legendară (care își trag inspirația din mitologie, folclor, literatură fantastică), de război (de la poveștile infinitelor războaie, până la ecranizările marilor cărți de război) sau SF (unul dintre cele mai populare sub-genuri, care numără și cei mai devotați fani).

S-ar cădea și câteva exemple concrete, pentru a exemplifica și poate a lămuri mai bine despre filmele care se încadrează în această categorie particulară. Atunci, doar câteva dintre titlurile preferate, orientativ: Quo Vadis (1951), Ben-Hur (1959), Lawrence of Arabia (1962), Doctor Zhivago (1965), 2001: A Space Odyssey (1968), The Message (1976), The Mahabharata (1989), Titanic (1997), Saving Private Ryan (1998), The Passion of the Christ (2004), seria Star Wars, trilogia The Lord of the Rings.