Când discutam despre filmul de acțiune, am notat printre sub-genurile sale
și filmele cu arte marțiale. Numai că, această categorie a evoluat către un gen
propriu, de sine-stătător, ce necesită o abordare separată și detaliată. Caracteristica
evidentă a genului este utilizarea scenelor cu lupte din paleta artelor
marțiale, pe lângă majoritatea elementelor specifice filmului de acțiune, pe a
cărui calapod este adesea proiectat. Însă accentul cade în principal asupra
scenelor de luptă, adesea întregul film fiind doar o construcție secundară
acestora.
Istoric vorbind, originile filmului cu arte marțiale trebuie să le căutăm
în cinematografia din Hong Kong, în filmele asiatice produse în acea zonă în
anii ’70. Exemplul clasic, de o popularitate enormă, este Drunken
Master (1978), reprezentativ perioadei. Iar apoi, o dată cu apariția filmelor
lui Bruce Lee, cinematografia din Hong Kong și cea a genului de arte marțiale
intră într-o epocă de glorie ce a ținut până în anii ’90.
Hollywood a preluat și exploatat genul cu o notorietate
ce uneori a depășit-o pe cea a filmelor asiatice. Apoi, industrii de film din
Asia sau din lumea întreagă au întrebuințat genul cu mai mult sau mai puțin
succes, însă după anii 2000 genul în sine înregistrează o perioadă de declin,
comparativ cu epoca lui de glorie.
Fiind un gen destul de răspândit și întrebuințat, a dezvoltat firește
câteva subgenuri specifice. Cinematografia chinezească deosebește între două
tipuri de filme cu arte marțiale: genul wuxia și genul kung fu. Wuxia sunt
filme de epocă, ce se plasează în cadru istoric sau legendar, accentuând în
egală măsură și narațiunea, nu doar luptele, de pildă Hero (2002). Pe de altă
parte, genul kung fu este cel care aduce în prim plan artele marțiale și lasă
povestea ca un fundal secundar, precum filmele lui Bruce Lee. O altă
sub-categorie faimoasă a filmului de arte marțiale asiatic este filmul cu
samurai, producția eminamente japoneză de gen, de exemplu The Sword of Doom
(1966).
Concluzia față de filmul cu arte marțiale ar fi că, precum musical-urile de
la Bollywood sau anime-urile japoneze, este un gen dezvoltat și specific
cinematografiei asiatice, și genul care i-a adus cel mai mult prestigiu. Chiar
dacă pare într-o perioadă mai puțin efervescentă în comparație cu epoca sa de
aur, poate încăt să surprindă plăcut, să câștige audiențe considerabile sau să
aibă un public fidel, mărturie stând producții precum Crouching Tiger, Hidden
Dragon (200), Kung Fu Panda (2008), Ong Bak (2003) sau filmele cu Jet Li sau Jason
Statham.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu