Postări
Nu e un secret pentru nimeni că audiența premiilor e în declin, în cădere liberă, nu de azi, de ieri, ci de ceva vreme bună. Eu cred că nici industria însăși nu le mai ia în serios, participă toți complice doar din rațiuni de marketing, de PR și palmares. Dar nimeni nu cred că mai admite vreo greutate autentică trofeului în sine. Câștigă cine trebuie, nu cine merită. Iar asta e o concluzie fatidică. E ca și cum i-ar pronunța decesul medicul de gardă.
Exemplul cel mai concludent, cel mai frapant, vine tocmai de la ediția din acest an. Un film străin concurează și câștigă în premieră și la categoria cel mai bun film si la cel mai bun film străin. Așa o fi, chiar a meritat ambele trofee? Nu. Oricâte argumente mi s-ar aduce. Dacă ar fi fost un vot cinstit, avizat, calitativ, niciodată nu s-ar fi întâmplat așa lucrurile. Sau, premiera ar fi fost anul trecut, cu filmul Roma. Dar asta e o poveste un pic mai complicată, discutăm mai jos.
Revin și insist asupra audienței. Concret, de pildă, nicio televiziune din România nu a difuzat gala de anul acesta. Oricât ar fi costat, niciuna nu a considerat că poate obține suficient public pentru a vinde secunde de publicitate pe durata galei! Într-o țară de peste 10 mil. locuitori. Statisticile oficiale sunt la fel de sumbre și la ei acasă; ceremonia a fost difuzată online gratuit pe contul propriu de Twitter, în paralel cu cea televizată. Mi-e greu să cred că responsabilii stau cu mâinile în sân și se roagă să vină public. Nu cred, din contră, cred că astfel se explică tot felul de ciudățenii și ”surprize” de până acum. De pildă, nominalizările sau premiile încasate de unele filme ultra-comerciale, dar îndoielnice calitativ. La fel și exemplele de filme care se disting doar pentru că ating topic-uri în trend (problemele minorităților rasiale, etnice, sexuale etc.).
Aici trebuie găsită și rațiunea pentru care intră în discuție filmele străine. Gândiți-vă la ce a însemnat șansa reală a unei nominalizări la Oscar pentru cel mai bun film a unui film asiatic. Ce mobilizare de public și audiență a generat mai ales într-o zonă masivă consumatoare de cultură pop precum Koreea de Sud. Câștigul era implicit, nu văd cum a putut fi o surpriză pentru cineva conectat la realitate. Acest premiu va fi momeala multor mase de public ademenite ca spectatori ai galei de pe tot mapamondul de acum încolo, atunci când în lista de finaliști vom regăsi filme din câte o țară similară. Roma de anul trecut doar a dat impulsul, magnetizând publicul latino-american, acum a urmat cel asiatic filo-occidental, dar vor urma probabil indienii, africanii, țările arabe, rușii, sud-americanii și tot așa, expansiunea identică pe care am regăsit-o și la Eurovizion, unde participă Israel sau Australia, de pildă.
Și atunci, de ce Parasite și nu Roma? Păi, ca să fie mai evident, o să vă întreb de ce oricare alții, dar nu Irishman? La nicio categorie. Răspunsul meu ar fi legat de conflictul deja deschis între industria de cinematograf și platforma de streaming online. Cu accent pe cuvintele ”industria” și ”online”. Din momentul în care marile studiouri și-au retras producțiile de pe Netflix, toată lumea a bănuit că vor să-și facă propriile platforme, dar eu cred ca este doar un tertip, în ultimă instanță nu le vor face, pentru că vor să salveze industria de cinema de publicul consumator casnic. Iar recompensarea producțiilor de streaming nu ar face decât să încurajeze fenomenul. Este o mare diferență între HBO GO (HBO în sine), Cinemax, pe de o parte, Paramount Channel, TCM sau TNT pe de alta, și Netflix, sau Amazon Prime de cealaltă parte. Primele două tabere furnizează film deja rulat în cinema, film de cinema, provenit din industria de cinema, pe când cei din tabăra adversă produc film direct pentru consumatorul casnic, exclusiv, fără să introducă deloc filmele în circuitul de cinema. Conceptul nu e inovator, și înainte se făceau filme de televiziune sau direct pe casetă/DVD, fără să circule în cinema, dar aveau o noimă: buget redus, calitate medie cel mult, audiență limitată, încasări modeste. Ați auzit vreodată de vreun film de televiziune să concureze la Oscar?! Să facă record de box office?! Nu, banii se fac cu cinematografia. Iar Netflix deja le strică schema asta.
Hollywood-ul se simte pentru prima oară amenințat serios și ripostează lamentabil. Dar pare mai degrabă un conflict patetic între căruțași și primii constructori de automobile. Aștept cu interes gala premiilor Metacritic sau un Oscar al meta-scorurlor, pe care nu le mai decid niște boșorogi cu aere elitiste și corupți până în ultima moleculă.
