miercuri, 5 mai 2010

Serialele ce ne-au ţinut în casă

Într-o seară, trecând peste canalele TV fără să mă pot hotarî asupra vreunuia, am ajuns inevitabil la Romantica, un fel de Acasă TV, luat sub păstorire taman de Teo Trandafir. În fine, ceea ce mi-a atras atenţia a fost că la un moment dat se difuza 'Dallas', iar mai târziu 'Dr. Quinn'. Am trăit un moment de nostalgie, la drept vorbind, imaginile din aceste seriale făcându-mă să mă întorc cu gândul la vremurile când asemenea filme ne ţineau familii întregi în faţa TV-ului şi le sorbeam fiecare episod.
N-am putut să nu mă întreb ce le făcea pe aceste seriale atât de populare? De ce era pustiu afară când începea 'Dallas' sau 'Beverly Hills 90210'? Mi-ar fi uşor să spun că erau o gură de aer proaspăt, o evadare de-a dreptul ritualistică din cotidian, a populaţiei care nu prea avea altă distraţie sau ocupaţie. Dar explicaţia asta mi s-a părut din totdeauna prea simplistă, superficială, minimalistă.
Cred că aveau şi ceva intrinsec, o reţetă de succes, care le-ar fi asigurat o popularitate probabil similară şi dacă am fi avut diverse alte opţiuni. Este oare surptinzător - sau o coincidenţă - că aceste seriale sunt încă şi astăzi "de referinţă", că aveau un standard de calitate de puţine ori depăşit (dacă a fost) de producţiile mai recente? Şi oare este de luat în râs, ironic, un demers de genul celui de la Romantica, de a difuza din nou astfel de seriale? Dacă pe 'Dallas' sau 'Baywatch' le-am epuizat la timpul lor, şi n-are nici un sens să le revedem, eu cred că încă mai au ceva de spus, că un public care iubeşte filmele şi este interesat de calitatea lor, le-ar putea încă găsi intrigante, captivante.
Unele televiziuni axate pe rating încă fac acest lucru, cu producţii care cred că le mai pot face audienţe. De aceea în grila lor de programe mai găsim din când în când câte un 'Famila Bundy' sau 'Benny Hill', ba chiar 'Mr. Bean' sau 'Freinds'. Dar nu sunt singurele seriale care ne ţineau ţintuiţi în faţa TV-ului, uneori cu întreaga familie, dictându-ne de multe ori programul în funcţie de ele. De câte ori îmi aduc doar eu aminte că auzeam replica "ne grăbim să prindem filmul". Poate cei mai tineri nu inţeleg, sau au văzut asemenea comportament doar la bătrânele dependente de telenovele, însă era o vreme cănd 'Sclava Isaura' ne făcea pe muţti dintre noi la fel de dependenţi. Iar asta doar a dat tonul, pentru că apoi le-a urmat 'Cassandra', 'Edera', 'Perla' etc.
Dar ţin minte că ne uitam la orice ni se părea că merita sau că ai ce vedea, indiferent de gen, limbă sau scenariu. Daca am început cu serialele drame, să amintim şi 'Destinul familiei Guldemburg'. De aici mergem spre 'Pasărea Spin', 'Nord şi Sud', 'Om bogat, Om sărac' sau 'Sânge şi orhidee'. Cine pierdea vreun episod dintre acestea?! Apoi a venit 'Twin Peaks', care ne-a luat complet pe nepregătite, şi nu mai ştiam ce să înţelegem. Dar, pentru că ni se deschisese apetitul pentru mistere şi suspans poliţist, ne-am lipit de 'Străzile din San Francisco', 'Jake şi grăsanul', 'Comisarul Rex', 'Colombo', 'Caracatiţa' sau 'Telefonul de la miezul nopţii'. Mai târziu am gustat şi 'Dosarele X' sau 'Verdict: crimă'. Însă viaţa era prea serioasă ca să ne uităm doar la detectivi şi violenţe (care, uitându-ne retroactiv, erau atât de blânde şi de limitate faţă de agresivitatea de acum). Aşa că, de cum am prins gustul comediilor, am rămas fani pentru totdeauna. Dacă la început savuram momentele vesele cu 'Stan şi Bran', mai târziu am trecut la 'Familia Bundy', 'Maddie şi David', 'Inelul lui Arabella', 'Ce vrăji a mai făcut nevasta mea, Samatha?', 'M.A.S.H', sau 'Salvaţi de clopoţel'. Asta până mai tarziu, când au aparut 'Friends', 'Seinfeld' sau chiar 'Sex and the City'. Au mai fost şi filmele la care nu toţi ne-am uitat, însă cei care le gustam ni le amintim cu enormă plăcere: 'Merlose Place', 'Zona Crepusculară', 'Capcana timpului', 'Lassie', 'Sea Quest', 'Star Trek', 'Aventuri din criptă' şi cine ştie încă mai câte, pe care nu mi le pot aminti chiar acum.
Cert este că moştenirea acestor seriale, alese şi difuzate atunci pentru că erau de o anumita calitate şi valoare, şi deja certificate ca populare înainte să ajungă la noi, este poate aceea că ne-a modelat gusturile, poate caracterul, poate ambiţiile, ne-a format criterii de selecţie, motive pentru care astăzi prea puţine seriale ne captivează atenţia cu adevărat. Diferenţa am sesizat-o comparându-ne cu cei mai tineri, care au crescut fără această pre-selecţie, şi care par puţin mai debusolaţi în gusturi şi opţiuni. Noi tindem să fim mai interesaţi şi de conţinut, nu doar de imagini. De aceea, poate că aceste producţii ar merita urmarite şi de alte generaţii, nu doar de cele care le-au văzut primele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu