sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Lumea filmului (part 3) - Adult


Înainte de a ne delimita concret de filmul documentar, de filmul pur tehnic al începutului de drum, în care realitatea este redată așa cum este ea surprinsă, și înainte de a ne aventura departe în călătoria de un veac a filmului de ficțiune, nu putem, și nu ar trebui, să omitem abordarea unui domeniu distinct al filmului, unul deopotrivă controversat și stânjenitor – cinemaul adult.
Domeniul acesta a fost mereu ”elefantul roz” al cinematografiei – întotdeauna acolo, prezent, dar constant evitat. Dacă filmul a avut un tabu, acest gen a fost, este și va fi. Pomeneam anterior că, o dată cu apariția unui mediu tehnic ce putea reda și mai fidel, și mai complex, realitatea decât pictura, sculptura sau fotografia de până atunci, intereseul publicului se canalizează înspre peliculele care îi pot arăta acestuia ceea ce acesta nu poate vedea în realitate. Ficțiunea și fantasticul au fost evident printre primele care au venit în întâmpinarea acestei cereri, însă contemporan cu ele a fost și materialul destinat exclusiv adulților. În fapt, preocuparea pentru redarea de imagini de nevăzut este contemporană cu filmul însuși. Le coucher de la Mariée apare în 1896, la doar un an după filmele Lumière, și înfățișează un striptease timpuriu voyeur-ist.
Astăzi, conceptul de film pentru adulți a căpătat varii forme și sub-genuri, nu neapărat legate de sexualitate. În timp s-a diversificat, multe filme care prezintă scene sau informații cu puternic impact emoțional, care pot perturba privitorul slab de înger, s-au încadrat la categoria pentru adulți. Uneori, chiar filme cu mesaj politic sau considerate de propagandă, au fost interzise minorilor. Însă, dincolo de toate acestea, filmul adult are concret două mari categorii: fie thriller-ul sexual, fie thrillerul horror. Doi termeni extrem de tehnici, marcă proprie, dar care pentru mine delimitează cel mai precis distincția dintre acestea. Un thriller este acel gen de reprezentare artistică bazată pe crearea unei tensiuni cu scopul de a produce o senzație puternică, de a tulbura într-un cuvânt privitorul. Oricum ar fi, așezați ca spectatori la un film pentru adulți, în mod normal acesta ne tulbură, în sensul că ne provoacă o reacție răscolitoare (plăcută sau neplăcută, după caz).
Thriller-ul horror este acel film care ne produce acea tulburare negativă, o reacție neplăcută – frică, angoasă, dezgust, greață, înspăimântare. Evident, la modul extrem, altfel ar fi un simplu film de groază, o categorie de sine stătătoare și cu meritele sale ale filmului de ficțiune. Nu asupra acestui gen de thriller m-aș opri, deoarece nu face obiectul unei industrii, unei personalități distincte în evoluția filmului de-a lungul timpului. Cu totul alta este situația când observăm mai atent cealaltă categorie – thirller-ul sexual. Am evitat din principiu termenul de erotic, pentru că mi se pare o capcană – o eschivă de a nu-i spune pe nume, de a nu admite că despre asta e vorba: sex.
Revenind la începuturile timide, stânjenite, ale filmului adult de la început de drum, vedem că maturizarea lui s-a făcut mult mai repede decât ne-am fi așteptat, și nu la mult timp după primele pelicule cu tentă erotică (sexuale ar fi fost prea mult să le spunem, aici), apare brusc o cantitate impresionantă de film explicit sexual, pricinuind astfel apariția filmului pronografic. Și, exact ca un adolescent maturizat prea devreme, era plin de excese, exagerări, respingător și nefiresc.
Istoria a făcut doar ca în timp lucrurile să se așeze, interesul să dispară, societatea să fie mai atentă cum îngrădește producția și distribuția de astfel de material, motiv pentru care industria de film pentru adulți are o pauză de câteva decenii bune, până către anii 70, de unde reîncepe un parcurs ascendent, către ceea ce este ea astăzi. Evident, se poate vorbi la nesfârșit despre ce poate fi considerat film porno și ce poate trece drept cinematografie porno. Lars von Trier nu va accepta niciodată să fie încadrat în aceeași categorie cu Ron Jeremy. Dintr-un simplu motiv: pentru că a arăta explicit elemnte sexuale nu este suficient pentru a defini un film drept porno. Industria, cinematografia în general, se rezumă totuși la această delimitare superficială. Chestiune de cultură.
N-am să pozez în puritan și să nu recunosc, am văzut bineînțeles multe filme ale categoriei. Câteva exemple din cele care mi-au rămas distinct în minte: Emmanuelle (1974), Deep Throat (1972), Lucia y el sexo (2001), The Devil in Miss Jones (1973), Debbie Does Dallas (1978) și, de ce nu, Basic Instinct (1992). [Va urma]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu