Lumea filmului (part 11) – Comedie

Înainte de a trece la genuri mai actuale, specifice unor industrii de film din a doua jumătate de Secol XX, ar fi nevoie să facem o paranteză pentru a ne apleca mai atent asupra câtorva genuri contemporane cu filmul în sine și care merită o atenție specială, supraviețuind până azi, ba mai mult, fiind în continuare între preferatele publicului. Pe de-o parte avem cele care oferă entertainment cu emoții pozitive – comediile; pe de alta, cele care întrebuințează emoțiile negative – horror (thriller). De fapt, unii ar spune că de la ambele ieși râzând, doar că de la primele în hohote, de la celelalte isteric.

Să ne oprim asupra primului, în ordinea mențiunii – filmul de comedie. Depășind orice polemică legată de cuvântul comedie în sine, trebuie spus din capul locului că toate filmele care întrebuințează umorul ca elemt definitoriu se încadrează în această categorie. Scopul lor principal este acela de a amuza audiența și de a întreține o stare de distracție, conferind umor situațiilor normale. Deși în general scopul principal al unei comedii nu e altul decât acela de a amuza și distra audiența, există și excepții de la regulă, ceea ce a rezultat de-a lungul timpului în nenumărate sub-genuri hibrid ale comediei, precum comedia politică, comedia neagră, comedia fantastică, action-comedy etc.

Fiind unul din cele mai vechi genuri ale filmului, practic contemporan cu apariția acestuia, filmul de comedie se axa la începuturi pe scheciuri și farse ecranizate, profitând de expresivitatea umoristică a situațiilor ce nu aveau nevoie de dialog sau sunet. Ulterior, o dată cu filmul sonor, accentul s-a pus pe dialog și personaje, intrând astfel pe un teren de pe care comedia nu va mai pleca vreodată – acela unde, spre deosebire de alte genuri, atenția se concentrează pe diverse personalități individuale, comedianții care practic devin protagoniștii filmului.

Evident, atunci când vine vorba de comedie, ne aducem aminte că genul acesta l-am întâlnit și în literatură și l-am studiat amănunțit la școală. Astfel, ne amintim că genul comediei se subdiviza în mai multe categorii, în funcție de specificul umorului implicit: comedia moravurilor, scheciul, parodia, comicul de situație, comicul negru, comicul de dialog, de personaj și așa mai departe. Câteva recomandări pentru fiecare în parte. În cazul comediei moravurilor avem ecranizările după Shakespeare sau Caragiale. Farsele sau scheciurile (momente umoristice concentrate pe o situație anume) cele mai cunoscute sunt cele ale filmului alb-negru: Chaplin, Stan și Bran. Parodia este acel gen de film care ridiculizează alte filme sau filme clasice, cu exemple nenumărate: Hot Shots! (1991), Robin Hood: Men in Tights (1993), Dracula: Dead and Loving It (1995) sau Scary Movie (2000). Comedia neagră, este o categorie atipică genului, care abordează cu umor subiecte de regulă prea serioase pentru gen (moartea, sexul, războiul, infracțiunea), in manieră satirică. Tot ca o excepție, acestea pot avea și final nefericit, comedia fiind cu precădere un gen al filmului cu happy-end. Câteva exeple notabile: Monsieur Verdoux (1947), Dr. Strangelove (1964), MASH (1970) sau Monty Python's The Meaning of Life (1983). Un gen relativ recent apărut, dar care a câștigat audiențe considerabile, se numește gross out comedy (comedia ofensatoare), și are de-a face cu ecranizarea în format de comedie a unor subiecte vulgare, insultătoare, cu tentă sexuală. Exemplele sunt suficiente și edificatoare: Porky's (1982), Dumb and Dumber (1994) sau American Pie (1999). Iar, la final, comedia romantică, probabil cel mai răspândit și mai popular gen de comedie din istoria filmului, dar în același timp un gen care recent începe să piardă teren considerabil. Acest gen întrebuințează un model de poveste romantică și-l prezintă în registru comic, pentru a delecta publicul cu o experiență plăcută și distractivă, încheiată mereu cu final fericit. Exemple suficiente, amintesc orientativ: It's a Wonderful World (1939), When Harry Met Sally... (1989), Pretty Woman (1990) sau Four Weddings and a Funeral (1994).

Filmul de comedie are însă provocări serioase în ultima vreme, la care trebuie să facă față pentru a răzbate. În primul rând din parte televiziunii și a internetului, comediile fiind un gen de film care nu necesită o vizionare în cinema pentru a profita pe deplin de experiența prezentată, iar oferta de comedii fiind atât de variată, publicul preferă să meargă la cinema pentru filme ce își pierd din farmec nevăzute pe marele ecran. În același timp, delimitările culturale, deoarece comediile pot fi adesea stâns legate de mediul cultural în care au fost produse, neputând să se adreseze mereu auditorilor din diverse alte culturi, fiind astfel destul de greu de a comercializa o comedie despre moravurile de Halloween în culturi unde acesta nu e cunoscut. Este evident că producția de film de comedie nu va înceta niciodată, publicul va dori mereu entertainment distractiv, însă este posibil să se transforme sau să dispară în formele consacrate de până acum.