Lumea filmului (part 5) - Western

Haideţi să dăm mai întâi Cezarului ce i se cuvine: să recunoaştem meritul industriei americane de film de a născoci câteva genuri de film distincte. Nu mă interesează o polemică nesfârşită pe acest subiect, sunt convins că există reţineri în a oferi pe de-a întregul creditul cineaştilor americani când vine vorba de a le atribui dezvoltarea unor genuri de film precum western, musical, gangster sau film noir. Mai departe de atât e de-a dreptul inutil să întindem discuţia către melodramă sau filmul de acţiune, ori blockbuster. Însă, când vine vorba de cele patru mai sus amintite iniţial, rămân la convingerea că sunt marcă proprie studioului de film de peste Ocean.

E bine să le luăm separat şi detaliat, ca să înţelegem exact despre ce este vorba. Cronologic, poate, ar fi cel mai indicat să le abordăm, şi probabil corect faţă de istorie. Aşadar, începem cu western, apoi cu musical şi gangster, iar la final conchidem cu film noir, într-o buclă ce parcurge poate cea mai rafinată şi izbutită perioadă artistică a filmului clasic american.

Aşa cum îi trădează numele, filmul western (adică din vest, într-o traducere liberă) se referă la genul de film în care acţiunea are loc în „Vestul Sălbatic” american, în perioada de până la începutul secolului XX. Elementele specifice genului (cowboys, pistolari, deşertul, nativii americani, caii, Şeriful, salonul, duelul etc) sunt arhi-cunoscute, mai puţin cunoscută e istoria întortocheată a genului. Apărut relativ devreme în povestea filmului – The Great Train Robbery (1903) – acesta cunoaşte o imensă notorietate în perioada filmului mut, fiind apoi aproape definitiv abandonat o dată cu apariţia filmului sonor, rămânând doar printre filmele de duzină de calitate îndoielnică. Până când, aprope de anii ’40, genul este re-abordat de studiorui mai mari, notabilă fiind producţia Destry Rides Again (1939) cu Jimmy Stewart şi Marlene Dietrich. Însă cu adevărat genul western intră într-o nouă eră de glorie după filmul lui John Ford, Stagecoach (1939), film ce lansează cariera legendei inegalabile a genului – actorul John Wayne. După această fructuoasă perioadă de popularitate, genul cunoaşte o perioadă de acalmie, fiind pentru a treia oară readus în prim-planul filmului din lumea întreagă odată cu apariţia unei sub-categorii de film western din anii ’60, aşa numitele spaghetti western, denumite astfel din pricina producerii lor de către italieni. Cele mai cunoscute exemple: The Good, the Bad and the Ugly (1966), Once Upon a Time in the West (1968), sau A Fistful of Dollars (1964). Evident, menţiunile notabile ale acestui gen nu pot fi epuizate în doar câteva titluri, producţii precum The Wild Bunch (1969), The Searchers (1956), Butch Cassidy and the Sundance Kid (1969) nu pot fi omise, alături de multe altele devenite clasice. Cu toate acestea, o dată cu anii ’70, genul western intră într-o nouă etapă secundară, ulterior chiar aproape complet abandonat şi, din nefericire, încă până azi, nu a mai avut parte de o resuscitare de amploarea celor două precedente. Sporadic mai apare câte un film (de mai mare sau mai redus buget) construit pe tiparul clasic al filmului western, însă şi filme care folosesc acest tipar, dar cu elemente inovatoare, inedite, de pildă El Mariachi (1992), Brokeback Mountain (2005) sau No Country For Old Men (2007), ceea ce demonstrează că acest gen rămâne unul ce încă are multe de oferit, atât cinefililor, cât şi publicului general consummator de film. [Va urma]