luni, 2 ianuarie 2012

Multi-talent

Englezii au o expresie pentru lucrul despre care vreau eu să vorbesc aici: performing arts. Într-adevăr, ei şi-au dat seama că a presta în faţa unui auditoriu e totuna, indiferent dacă eşti actor sau interpret. Eşti un performer, un artist pe o scenă, în faţa unui public. Şi bineînţeles că de aici apare şi dilema artistului : din moment ce e performer, de ce să se limiteze doar la una dintre manifestările sale artistice. Motiv pentru care, mulţi artişti muzicali îşi încearcă norocul şi cu actoria, aşa cum mulţi actori îşi încearcă norocul şi cu muzica.
Este lesne de înţeles de ce. De regulă, pentru a fi un actor bun ai nevoie şi de capacităţi interpretative ; o voce bună, o ureche muzicală, sunt calităţi care favorizează dezvoltarea unui actor. La fel, pentru a fi un artist adevărat prin muzica ta, este nevoie să poţi să-ţi şi joci rolul cu credibilitate, astfel, veleităţi actoriceşti prezintă numai avantaje pentru un star muzical. Era videoclipurilor ne demostrează cel mai clar acest lucru.
Există însă anumiţi artişti care nu se rezumă doar la figuraţia sau prestaţia celor câteva minute pentru un videoclip şi îşi doresc o aplecare mai serioasă asupra talentului lor actoricesc. Motiv pentru care avem câteva exemple de interpreţi pe care îi regăsim pe afişele unor filme sau pe scene de teatru. Evident, fiecare mai mult sau mai puţin cu succes, împărţindu-se pe cale de consecinta în diverse categorii.
Bineînţeles că dacă stăm chiar acum să ne gandim pe care cântăreţi i-am văzut prin filme, ne vin iute în minte nume precum Mariah Carey, Beyonce, Justin Timberlake, Aguilera sau Eminem. Desigur, au avut câteva tentative, timide, de probă, fiecare dintre ei, şi nu numai. Se regăseşte la starurile pop ale momentului un trend de a se diversifica în cât mai multe arii comerciale, pentru că numele lor se identifică cu un brand care face vânzări ori cu ce s-ar asocia. Din păcate însă pentru aceştia, n-au fost destul de convingători pentru a se concentra mai serios asupra unor proiecte de anvergură şi momentan au rămas în memorie prin apariţiile sporadice, timorate, de până acum.
Însă, există totuşi printre vedetele muzicii de top şi câteva exemple mai substanţiale, care s-au încăpăţânat să exploreze tărâmul filmului mai mult decât o dată, de curiozitate. J-Lo şi Madonna sunt exemple relevante. Deşi are o filmografie consistentă, J-Lo se încăpăţânează să nu înţeleagă că nu ne convinge actoricesc la fel de spectaculos precum în muzică. Dar, culmea, e cea mai bine plătită actriţă latino de la Hollywood. Madonna, chiar dacă s-a străduit la fel de mult, a fost doar parţial convingătoare ca actriţă.
Altă categorie, cu totul aparte, îi conţine pe câţiva artişti despre care prezentul se pronunţă foarte greu şi doar timpul ne va da măsura valorii lor, pentru că cei pe care nu-i conving pot fi suspectaţi că nu-i înţeleg, iar cei care-i elogiază, pot să fie doar sub influenţa carismatică a fiecăruia. Mă refer la unii precum Mick Jagger, Meatloaf, sau David Bowie. Eu unul prefer să nu mă pronunţ – pentru cei curioşi, vedeţi-le filmele şi, de ce nu, videoclipurile.
Apoi vine liga greilor, cei care într-un fel sau altul, au reuşit să ofere o calitate deosebită în prestaţia lor actoricească, sau măcar au atins notorietate şi prin filmele făcute. Aici vorbim despre Sinatra sau Dean Martin, Barbara Streissand sau Bette Midler, Elvis Presley sau Cher. În felul lor, fiecare are o carieră actoricească de sine stătătoare, independentă de cea muzicală, şi la fel de apreciată. Eu unul recomand cu căldură filmele devenite deja clasice în care îi puteţi admira pe aceşti indivizi.
Dar care oare ar fi artistul cel mai de succes dintre toţi ? Să fie Michael ? Din păcate nu, chiar dacă şi-a întrebuinţat cu măiestrie talentul în câteva pelicule şi, cu atât mai mult, în videoclipurile sale legendare. Părerea majorităţii înclină însă către Will Smith – cel mai apreciat cântareţ în postura de actor. Într-adevăr, are o carieră strălucită de film şi, alături de Sinatra, cred că este cel mai capabil actor din rândul muzicienilor.
Ar fi însă nedrept să lăsăm pe dinafară un exemplu ca cel al lui Mark Wahlberg, care însă a renunţat complet la cariera muzicală pentru una mult mai de succes în domeniul cinematografiei. Sau, de ce să nu menţionăm unii artişti care au cariere paralele muzicale, pe care au dorit să le exploreze după ce au câştigat notorietate prin actorie. Este, de pildă, cazul lui Kevin Costner, care este pentru a patra oară pare-mi-se în concert pe la noi şi se descurcă formidabil ; sau David Hasselhoff, starul din Baywatch are nenumărate albume foarte reuşite şi e o vedetă deplină şi pe plan muzical ; sau, cireaşa de pe tort, Jackie Chan, care este unul dintre cei mai apreciaţi cântăreţi în patria lui natală.
Fireşte, exemplele sunt doar răzleţe, orientative – cu siguranţă mai există nenumarate voci, din spaţii geografice şi mai diverse, care s-au îndreptat către actorie, şi poate pe unele le-am omis fără intenţie, deşi ar fi fost demne de menţionat. Tot astfel, ar fi nefiresc să sfârşesc discuţia asta, fără a pomeni şi câteva exemple autohtone : Oana Sârbu şi Ştefan Bănică jr. ar fi simptomatici pentru fenomen, la fel cum este şi Bănică senior ; Loredana Groza, sau alţi artişti mai mult sau mai puţin înzestraţi, au cochetat cu ideea, dar nu au făcut o meserie din asta, la fel cum Ştefan Iordache sau Dinică nu s-au dedat pe deplin unei cariere muzicale serioase, deşi prezentau veleităţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu