Lumea filmului (part 14) – Animație

Dorința de a reda imaginiline în mișcare este veche de când lumea, picturile rupestre sau frescele antice stau mărturie. De fapt, această dorință a stat la baza impulsului inventatorilor de a găsi o modalitate de a reda imagini animate, imagini în mișcare, de a le face practic să prindă viață. Însă domeniul animației se va delimita clar de cel al filmului, stabilid astfel o categorie aparte, un gen distinctiv în istoria cinematografiei. Drept urmare, animație se va numi doar acea producție care produce imagini mișcătoare folosind iluzia optică generată de afișarea secvențială rapidă a unor imagini statice cu sensibile modificări de la una la alta. Metodele tehnice sau suporturile întrebuințate variază de la caz la caz, iar de-a lungul timpului au evoluat într-o multitudine greu de epuizat sau indexat.

Domeniul animației este extrem de vast și, practic, poate fi pus paralel cu domeniul filmului standard ca evoluție, dezvoltare și complexitate. Aceleași genuri care s-au manifestat în filmul clasic, au avut omolog și în filmul de animație. Singura diferență o face povestea filmului de animație, care a avut nevoie de mai mult timp până să prindă din urmă filmul normal.

Instrumente sau mașinării care se jucau cu animația și o prezentau publicului au existat dinaintea apariției filmului, însă prima animație în sensul consacrat al termenului apare în 1892, la Paris, o dată cu proiecția filmului Pauvre Pierrot, cu mențiunea că pelicula a fost desenată manual de către cineast. Însă, primul film complet animat și înregistrat pe peliculă este Humorous Phases of Funny Faces (1906) al americanului J. Stuart Blackton. În ce privește sensul convențional și consacrat de producere a filmului de animație, putem spune că primul astfel de film este Fantasmagorie (1908) al francezului Émile Cohl. Iar evoluția firească a fost către animația complexă, în care o echipă de animatori realizează fiecare cadru în detaliu, cu personaje și decor, model pionierat de Gertie the Dinosaur (1914) sau The Sinking of the Lusitania (1918). Tot aceștia sunt și responsabilii pentru dezvoltarea unei întregi industrii de film animat, care de atunci încolo va primi denumirea de desen animat (cartoons).

Epoca de aur, de fapt momentul în care filmul animat capătă statut serios și respectabil, stabilindu-și un prestigiu de sine stătător, este fără îndoială era Disney. O dată cu succesele studiourilor Disney animația se impune ca un gen paralel al filmului, care poate cu mijloacele proprii să redea aceleași situații sau povești ca orice alt film și poate oferi cadrul formal pentru orice alt gen al filmului standard. Trebuie menționat că animația s-a făcut manual sau parțial manual până în anul 1995, când apare Toy Story, primul film animat integral pe computer, iar de atunci încoace această tehnică a câștigat aproape decisiv în preferințele publicului.

Înainte de a încheia un capitol care, pentru a putea să-l acoperim măcar parțial, ar avea nevoie de zeci de pagini, nu-mi mai rămâne decât să menționez câteva repere filmografice sau titluri notabile, spre exemplificare: Snow White and the Seven Dwarfs (1937), considerat încă cel mai bun film de animație al tuturor timpurilor, Pinocchio (1940), filmele Hedgehog in the Fog (1975) și Tale of Tales (1979) ale rusului Yuri Norshtein, filmele lui Hayao Miyazaki, Akira (1988), considerat cel mai bun anime (anime este filmul de animație japonez, un gen extrem de popular, poate cel mai popular gen de film al japonezilor), Grave of the Fireflies (1988), Who Framed Roger Rabbit (1988), considerat cel mai bun film hibrid (animație cu film normal), Beauty and the Beast (1991), The Lion King (1994), Ice Age (2002) sau WALL-E (2008).